Sindromul copilariei toxice
Ca parinti suntem constienti ca modul in care cresc copiii zilelor noastre este foarte diferit de modul in care noi ne-am trait copilaria si, adeseori ne trec prin minte cu nostalgie amintiri ale jocurilor si nazbatiilor dealtadata.Ne privim copiii inconjurati de jucarii sonore si luminoase, care se misca singure, vorbesc singure, filme si jocuri de animatie in 2,3 si 4D, ii transportam in viteza cu masina de la un curs de engleza,la o sala de sport sau cerc de arte sau gandire creativa si ne gandim ca suntem niste parinti responsabili, meritorii chiar de vreme ce investim atat de mult in copiii nostri.
Uneori insa, cand ii vedem plictisiti, iritabili, impulsivi, egocentrici, deprimati ori agresivi nu ne putem igora temerile: oare fac ceea ce e bine pentru copilul meu, oare gresesc undeva , oare fac prea mult sau prea putin? Simtim ca , desi in copilaria noastra au fost multe lipsuri, ea a ramas pentru noi o oaza de emotii si trairi vii, de valori autentice.
Oare copiii nostri cum isi traiesc copilaria?Cum si-o vor aminti peste douazeci, treizeci de ani si cum ii va influenta ceea ce traiesc azi?
Raspunsurile pe care le dau astazi psihologii implicati in dezvoltarea copilului nu sunt,din pacate prea optimiste.Se vorbeste chiar de un síndrom al copilariei toxice, care reprezinta efectele secundare nedorite ale stilului de viata actual in dezvoltarea fizica si psihica a copiilor.Aceasta toxicitate se maifesta in toate palierele importate de dezvoltare: cresterea fizica si sanatatea, dezvoltarea emotionala, dezvoltarea sociala si dezvoltarea intelectuala.
Fiecare familie din ziua de azi se confrunta intr-o masura mai mare sau mai mica cu aceste efecte toxice ale stilui de viata asa-zis modern.Si daca este cu adevarat imposibil sa eliminam toate aceste efecte daunatoare, sta in puterea noastra sa devenim mai constienti de ele si sa gasim solutii pentru a le diminua.Care sunt aceste toxicitati?
In ceea ce priveste toxicitatea fizica, vorbim despre obiceiurile de hrana, sedentarism si programul de somn.Petru ca organismul si creierul sa se dezvolte intr-un mod sanatos, copilul are nevoie inca din primele zile de viata de un camin stabil, de hrana sanatoasa, aer curat, miscare si mult somn.Sunt nevoi primare de la baza piramidei trebuintelor, fara de care intreaga devenire a copilului este pusa in pericol.
Toxicitatea emotionala este efectul indisponibilitatii de timp si afective ale parintilor, crizelor si instabilitatii familiale si unui stil parental defectuos, prea rigid sau dimpotriva
lipsit de reguli si repere. De asemenea,pentru a-si dezvolta rezistenta emotionala intr-o lume moderna si complexa ,copii au nevoie de un puternic sentiment al stimei de sine, care se fundamenteaza de la costiinta faptului ca sunt iubiti, apreciati, sustinuti in primul rand de proprii parinti.Iar aceasta implica timp , atentie si afectiune .
Toxicitatea sociala este si ea o consecinta a timpului redus petrecut in familie, dar si a supraprotejarii si izolarii excesive a copiilor.Lipsa unor cotacte consistente si timpurii cu copii de varste apropiate si membrii ai familiei largite duc la dificultati in dezvoltarea abilitatilor sociale importate:afirmare,cooperare, negociere, empatie,initiativa, rabdare, perseverenta.
Toxcitatea cognitiva rezulta din limitarea situatiilor reale de invatare in mediul natural, prin explorare si descoperire si inlocuirea lor cu o suprastimulare senzoriala dintr-o pozitie pasiva a privitorului la mesajele media.Supravalorizarea competitivitatii ( trebuie sa fii cel mai bun)duce la o presiune precoce pentru acumularea de cunostinte si abilitati care forteaza rimtul natural de dezvoltare al copilului , il poate obosi si descuraja.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu