Creativitatea-un dar nepretuit

           Incep articolul cu o poveste pe care am primit-o candva pe mail:

            Intr-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar cand baietelul a vazut ca intrarea in clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atat de mare ca la inceput.

       Intr-o dimineata cand baietelul se afla in clasa, profesoara le-a spus copiilor:

          -Astazi o sa facem un desen.

          -Grozav, a spus baietelul, caci ii placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a inceput sa deseneze…

      Dar profesoara a zis:
        -Asteptati! Nu incepeti inca! Si a asteptat pana cand toti copiii au fost pregatiti.
        -Acum o sa desenam o floare, a zis profesoara.

“Grozav” s-a gandit baietelul, caci ii placea sa deseneze flori. Si a inceput sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat in roz, portocaliu, albastru.

      Dar profesoara le-a zis copiilor:
      - Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde.
     - Acum puteti incepe, a zis profesoara.

    Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decat a profesoarei; dar n-a spus nimic. A intors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.

    Intr-o alta zi, cand baietelul intrase in clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor:
     - Astazi o sa facem ceva din argila.

     -Grozav, a spus baietelul, caci ii placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pana ce toti copiii au fost gata.
    - Acum o sa facem o farfurie, a zis profesoara.

 „Grozav”, s-a gandit baietelul caci ii placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a inceput sa faca farfurii de toate formele si marimile.

   Dar profesoara le-a spus copiilor:
       - Asteptati, va arat eu cum se face! Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adanca.
       - Asa! Acum puteti incepe!, a zis profesoara.

   Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Ii placeau mai mult farfuriile lui, decat farfuria adanca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvant. Si-a transformat farfuriile lui intr-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adanca si mare ca cea facuta de profesoara.

Si foarte curand baietelul a invatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curand n-a mai facut nimic de unul singur.

Si s-a intamplat intr-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat intr-o alta casa, intr-un alt oras. Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte in clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte inalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung pana ajungea in clasa lui.

In prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor:
        - Astazi o sa facem un desen!
        - Grozav, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca…

Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Cand a ajuns langa baietel i-a spus:
       - Tu nu vrei sa desenezi?
        - Ba da, a zis baietelul.
        - Ce desen facem?
        - Nu stiu pana nu-l faci, a zis profesoara.
        - Cum sa-l fac? zise baietelul.
       - Cum isi place tie! raspunse ea.
       - Sa-l colorez cum vreau eu? a mai intrebat baietelul.
       - Cum vrei tu!, a fost raspunsul ei. Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel, cum sa stiu eu cine l-a facut?
        - Nu stiu, zise baietelul.

   Si a inceput sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…

     Din nefericire , in educatie ,se tinde spre formarea unor oameni conformisti,  cu stereotipii  numeroase , profesorii  considerand ca este mai important sa transmiti un volum mare de informatii decat sa dezvolti o gandire originala si creativa.

     Creativitatea exista in fiecare  dintre noi  asteptand conditii optime  pentru a fi eliberata si pentru a se exprima. Ea inseamna adaptare, originalitate, imaginatie, evolutie ,  talent literar, libertate interioara, constructie.
      In calea  exprimarii creativitatii stau uneori bariere  cum ar fi:
-prejudecatile
-convingerea ca suntem victima  nedreptatilor, suferintelor, jinirilor cauzate de altii
-agresivitatea
-resemnarea
-competitia
-rezistenta la schimbare
-comportamentul egocentric
-sentimentul de incompetenta
-imagine de sine proasta
-lipsa de comunicare
-dependenta
-lipsa de autenticitate etc.
   Ce putem face pentru a depasi aceste bariere?   Iata  cateva solutii:
- sa ne acceptam asa cum suntem
- sa   fim    spontani
- sa    ne destindem
 - sa   ne afirmam
- sa cream ceva care sa ne reprezinte
-sa fim realisti
       Uneori e  greu sa faci singur toate acestea .De aceea ai nevoie de sprijin si indrumare in procesul de trezire a creativitatii tale .Poti  participa la un Atelier deschis de creativitate alaturi de alte persoane   care, la fel ca tine, doresc sa se cunoasca  si sa se simta libere sa creeze si sa se recreeze.
    Inchei   citindu-l  pe Albert Einstein “Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul. ”
                                                                                    Marieta Ciuculete, psiholog consilier, psihoterapeut